Articole recente

Gabriel Răuță: Nu poți să schimbi lumea, dar poți să generezi în oameni idei, bucurie, furie, revoltă, emoție

Gabriel Răuță: Nu poți să schimbi lumea, dar poți să generezi în oameni idei, bucurie, furie, revoltă, emoție

Și-ar fi dorit să fie printre primii oameni care au pus piciorul pe Lună. Spune că teatrul l-a învățat să fie mai comunicativ și să râdă mai mult. Nu crede că teatrul poate să schimbe lumea, dar poate să genereze în oameni idei, bucurie, furie, revoltă, emoție, sentimente care „îi pot trimite pe oam... Continuă să citești

Despre tăcere și alți demoni

Despre tăcere și alți demoni

Lacrimile unei mame sfințesc un spațiu fără tată. Moartea unui membru zdruncină plăcile tectonice ale fostei familii. Fiecare gol e căptușit de revoltă, de îndoială, de mici gesturi fără ecou. Singurătatea e atunci când cuvântul „mamă” nu ți se mai potrivește. Singurătatea e atunci când deschizi ușa... Continuă să citești

Cum s-a produs emanciparea femeii

Cum s-a produs emanciparea femeii

În cele câteva cuvinte scrise pentru foaia-program a spectacolului cu piesa „În cealaltă cameră” de Sarah Ruhl, montat la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, regizorul Vlad Massaci socotește textul scriitoarei americane Sarah Ruhl (deținătoare a două premii importante – Pullitzer și Tony) „un f... Continuă să citești

Călătorie în firescul absurd comunist

Călătorie în firescul absurd comunist

Lumea noastră e singura posibilă – pare că ne-am obișnuit să credem. Lumea noastră cu tot confortul ei, cu aglomerarea ei de obiecte, cu zidurile de confort pe care ni le ridicăm singuri, cu existența noastră ușor robotizată, de la „înălțimea” căreia privim cel mult „interesați” la alte mici lumi, p... Continuă să citești

Mamele ne pun mereu capac!

Mamele ne pun mereu capac!

Indiferent de calitatea în care mergem la teatru, spectatori profesioniști sau doar pasionați, ne plac cu adevărat spectacolele care ne emoționează. Iar un astfel de spectacol, care să te provoace la nivel afectiv, are ingredientele necesare pentru a fi unul bun. Poți obține emoția pe scenă în două... Continuă să citești

Viața lui Vernon Subutex

Viața lui Vernon Subutex

Romanele care se bucură de o foarte bună receptare internațională ajung pe scenele teatrelor din spațiul de expresie german mai repede decât ne-am aștepta. O adaptare adecvată a unei lucrări apreciate în proză pare mai atrăgătoare decât piesele contemporane, adesea complexe din punct de vedere lingv... Continuă să citești

Primejdia de a fi ajuns la vârsta a treia

Primejdia de a fi ajuns la vârsta a treia

Am redescoperit zilele trecute, grație unui turneu întreprins la Oradea de Teatrul „Csokonay” din Debrețin, un foarte frumos, un superb și extrem de sensibil text de teatru. Se cheamă „Joc de pisici” și i se datorează dramaturgului maghiar Örkeny István, mult mai cunoscut publicului nostru datorită... Continuă să citești

Federico Fellini și Giulietta Masina

Federico Fellini și Giulietta Masina

Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva… Cândva în anul 1957. Doi ar... Continuă să citești

Ce găsim „La țigănci”?

Ce găsim „La țigănci”?

Karina Ganea, Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral, UNATC București, anul II În rubrica „Debut în Amfiteatru”, vă propunem noi voci în critica de teatru, studenți la facultățile de profil, care își doresc să facă practică în domeniu. E un drum lung între strada Preoteselor și casa ți... Continuă să citești

Nevoia de ierarhii

Nevoia de ierarhii

Cum-necum, și nu din motive ori scrupulozități eminamente filologice, un critic nu s-ar cuveni să uite că numele profesiei sale vine de la grecescul kritikos. Care înseamnă judecător. Asta nu înseamnă neapărat că el, criticul, ar avea drept de viață și de moarte asupra creatorilor și a creației aces... Continuă să citești

Persona. Mister. Angoasă

Persona. Mister. Angoasă

Intenția de a face teatru de artă în România acestui moment este aproape un merit în sine, dar e în același timp un pariu riscant. Suntem mai superficiali, mai grăbiți, mai stresați, în căutare de entertainment facil, teatrele, la rândul lor, prea rar au timpul și condițiile să-i ofere unui regizor... Continuă să citești

Copyright 2020 © Site-ul este proprietatea Centrului Cultural Lumina | Politica de confidentialitate | Politica GDPR