Articole recente

Tavi Costin: Să aduc și să promovez creatorii tineri. E o responsabilitate pe care consider că o am

Tavi Costin: Să aduc și să promovez creatorii tineri. E o responsabilitate pe care consider că o am

Tavi Costin se numără printre cei mai tineri manageri de teatru din România. La doar 27 de ani a preluat conducerea Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, propunându-și să creeze aici o trupă cu actori tineri bine închegată și omogenă. Născut în Botoșani și petrecându-și copilăria în culise sau... Continuă să citești

Adolescența. Terra incognita

Adolescența. Terra incognita

Trei adolescenți surprinși exact în acea perioadă de grație, când visele, nebunia, inocența și tentațiile de orice fel le țin loc de personalitate. Textul regizorului, dramaturgului și scenaristului american Kenneth Lonergan, „Asta-i tinerețea noastră”, se pare că l-a marcat pe Radu Iacoban, care îl... Continuă să citești

Tragedie identitară pe trei continente

Tragedie identitară pe trei continente

Cunoscut la nivel mondial prin piesa „Incendii” – montată în România la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara de Radu-Alexandru Nica, în 2015, și la Teatrul Bulandra din București, în 2017, de o echipă de absolvenți de la UNATC –, Wajdi Mouawad este numit în 2016 director al Théatre... Continuă să citești

Să nu trezești niciodată un somnambul

Să nu trezești niciodată un somnambul

Să nu trezești niciodată un somnambul din somnul lui. Poate face mișcări radicale. Să nu trezești niciodată un intelectual din somnul gândurilor lui. Poate avea idei radicale. Să nu trezești niciodată minciuna din patul iubirii. Poate avea efecte radicale. ,,Somnambulism”, după textul scriitoarei de... Continuă să citești

Greta Garbo ascunsă sub o pălărie

Greta Garbo ascunsă sub o pălărie

Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva… Central Park, New York, 193... Continuă să citești

Bugetul și bugetele

Bugetul și bugetele

Anual, la fiecare sfârșit de februarie ori început de martie, indiferent de care forțe politice se află în fruntea bucatelor și le revine sarcina împărțirii pe felii a bugetului și a PIB-ului, aud invariabil aceleași vorbe rostite pe tonul largo desolato. Politicienilor nu le place cultura, politici... Continuă să citești

Ce rostim pe scenă?

Ce rostim pe scenă?

Nu intenționez ca în însemnările mele de astăzi să reiau vechea, obsedanta temă a calității, respectiv inteligibilității rostirii scenice. Lupta în vederea ameliorării felului în care îndeosebi tânăra generație de actori vorbește și, la urma urmei, prin ceea ce face pe scenă dovedește cum și cât pre... Continuă să citești

Raskolnikov suntem noi

Raskolnikov suntem noi

Raskolnikov suntem noi. Fiecare dintre noi. Asta pare a fi ideea principală a spectacolului „Crimă și pedeapsă”, după F.M. Dostoievski, pus în scenă de regizorul Dumitru Acriș, la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. În fiecare dintre noi se ascunde acel mic justițiar absolut, acel mic Napoleon c... Continuă să citești

Pisica lui Schrödinger este anxios-depresivă

Pisica lui Schrödinger este anxios-depresivă

Mintea umană este cel mai spectaculos patinoar din câte au existat vreodată. Mii și milioane de gânduri alunecă la voia întâmplării pe o suprafață rece, ascuțit de periculoasă. Cândva, poate acum 300.000 de ani, gândurile au încolțit pe un pământ bun, fertil, dar acel pământ s-a tocit, el nu mai exi... Continuă să citești

Copyright 2020 © Site-ul este proprietatea Centrului Cultural Lumina | Politica de confidentialitate | Politica GDPR