„Rolul artistului este să pună întrebări, nu să dea răspunsuri” - (A.P. Cehov)
Arab, musulman, mascul, egiptean. Albă, creştină, feminină, nemţoaică. Doi artişti care zac încolăciţi unul într-altul precum Yin şi Yang pe treptele înalte, gen tribună, ale sălii Kosmos Theater. Cu această imagine simbolică, ce ne aminteşte că echilibrul este cheia vieţii, începe performance-ul Di... Continuă să citești
Cine are dreptate și cine minte? De partea cui e adevărul? Și cât de relativ e adevărul? Îndoiala. Lipsa de încredere. Bănuiala. Maladia lumii noastre. Nu veți găsi cu adevărat răspuns la aceste întrebări, dacă mergeți să vedeți spectacolul „Îndoiala” de John Patrick Shanley, în direcția de scenă a... Continuă să citești
Cum să te iei la trântă cu marile texte? Când e mai bine să montezi un clasic? Ce te recomandă să îţi permiţi să montezi un colos al teatrului universal? Oare nu eşti prea tânăr sau prea lipsit de experienţă sau nu ai suficientă cultură generală sau poate prea eşti încrezător peste măsură. Cât de [... Continuă să citești
Jocul este singurul mijloc real ca să fim în armonie cu viața. Suntem făcuți din carne și iubire. Suntem făcuți din tăcerea copacilor, jocul umbrelor, Leonard Cohen, sex, tragedii grecești sau orgia de lumini a metropolelor. Suntem făcuți doar în raport cu celălalt. Uneori suntem îngeri decăzuți, al... Continuă să citești
Dacă Decembrie nu vrea să ne întâmpine cu fulgi de zăpadă, regizorul Vlad Cristache reușește cu un hocus-pocus să ne aducă ninsoarea. Realmente. Pe scena Teatrului de Stat din Constanța, acolo unde doar ce a avut premiera „Lasă-mă să intru”, un thriller poetic sau un horror love story după un roman... Continuă să citești
Nu e la mare căutare pe scenele noastre teatrul romantic francez. Nu am habar, de pildă, ca în ultimii treizeci de ani să fi fost montată pe vreo scenă din România nici măcar una dintre marile drame hugoliene. Nici „Hernani”, nici „Ruy Blas”. Sunt, cred mai bine de 20 de ani de când la Teatrul [... Continuă să citești
„Yonkers”, o coproducție unteatru cu Teatrul „Nottara”, este un spectacol despre cum se poate purifica cathartic trecutul, prin asumare și curaj. Acțiunea se petrece în orașul Yonkers, statul New York. Neil Simon plasează acțiunea în vara anului 1942 și în piesă se specifică destul de clar că bunica... Continuă să citești
Primul lucru pe care aș vrea să îl semnalez legat de spectacolul cu piesa „Crazy Grass”, prezentat în cadrul celei de-a XVIII-a ediții a Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, e că acesta a fost montat de regizoarea Margarita Mladenova în cadrul unui program (pe nume Noah’s Ark) anume consac... Continuă să citești
Este sau nu este obligat criticul de teatru să intre pregătit în sala de spectacole? Adică să dețină înaintea vizionării un set minimal de informații despre piesa pe care urmează să o vadă metamorfozată în spectacol, despre actori, regizor, scenograf și despre tot ceea ce înseamnă antecedentele Comp... Continuă să citești
Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva… Acasă este în Elveția, căci... Continuă să citești
A căzut cortina și peste ultimele festivaluri de teatru ale toamnei și cred că primul lucru pe care s-ar cuveni să-l facem e să-i felicităm pe toți acei directori care nu au cedat dezarmantului, lașului și, din păcate, câteodată atât de românescului „nu se poate”. E adevărat, vremurile sunt încurcat... Continuă să citești
Diana Parpalea, UNATC Teatrologie, anul II Dimineața, omul este cel mai tăcut. Abia trezit, cu cearcănele adânc săpate pe obrazul ce nici nu a atins perna cu o seară în urmă, caută cu privirea un rost pentru ziua ce a venit. Ceasul pulsează secunde și minute. Deschide pachetul de cafea, dar înăuntru... Continuă să citești
Teatrul este în primul rând o zonă de libertate, spune regizorul german Armin Petras, care a făcut spectacole în toată lumea. Acolo trebuie să ne regăsim cu toții și, în același timp, să ieșim pentru scurtă vreme din propria viață. Interesat să exploreze posibilitățile artistului pe scena goală, Arm... Continuă să citești
„Nu trăiți cu pumnii strânși în spatele unui zid, cu spaima de vid… Poate că astfel veți ajunge să trăiți nouăzeci de ani. Veți trăi mult, dar la ce vă va folosi? Nu! Faceți ce vreți! La sfârșit veți fi suferit, veți fi fost dezamăgiți, dar veți fi ființe umane. Viața trăită astfel merită trăită. [... Continuă să citești
Monologul este cel mai râvnit fragment dintr-un rol. Mulţi actori, imediat ce primesc scenariul, caută printre pagini pasaje neîntrerupte de alte replici, în care personajul lor să se poată desfăşura de-a lungul şi de-a latul talentului. La fel de mulţi actori consideră monologurile drept punctele l... Continuă să citești
Teatrul Național din Timișoara prezintă sâmbătă, 7 decembrie, de la ora 19.00, pe scena de la Studio „Uțu Strugari” spectacolul...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem, în Colțul de Film, o poveste sau discuție despre cele mai relevante filme și...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem în Colțul de Carte o discuție despre evenimente, cărți de rezonanță, volume de ficțiune...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem în Colțul cu Povești o plimbare prin viața artiștilor de altădată, ale căror istorii...
Citește în continuareCopyright 2019 © Site-ul este proprietatea Centrului Cultural Lumina | Politica de confidentialitate | Politica GDPR
