„Rolul artistului este să pună întrebări, nu să dea răspunsuri” - (A.P. Cehov)
Și-ar fi dorit să fie printre primii oameni care au pus piciorul pe Lună. Spune că teatrul l-a învățat să fie mai comunicativ și să râdă mai mult. Nu crede că teatrul poate să schimbe lumea, dar poate să genereze în oameni idei, bucurie, furie, revoltă, emoție, sentimente care „îi pot trimite pe oam... Continuă să citești
Lacrimile unei mame sfințesc un spațiu fără tată. Moartea unui membru zdruncină plăcile tectonice ale fostei familii. Fiecare gol e căptușit de revoltă, de îndoială, de mici gesturi fără ecou. Singurătatea e atunci când cuvântul „mamă” nu ți se mai potrivește. Singurătatea e atunci când deschizi ușa... Continuă să citești
De multe ori, serpentinele unei exprimări artistice întortocheate, cu aparenţă de profunzimi, ascund în miezul formei lor complicate intenţii cu mult mai lipsite de pretenţii. Cu cât straturile de codificare a unui mesaj sunt mai numeroase, cu cât trimiterile sunt mai subtile şi efortul mai acerb, c... Continuă să citești
În cele câteva cuvinte scrise pentru foaia-program a spectacolului cu piesa „În cealaltă cameră” de Sarah Ruhl, montat la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, regizorul Vlad Massaci socotește textul scriitoarei americane Sarah Ruhl (deținătoare a două premii importante – Pullitzer și Tony) „un f... Continuă să citești
Lumea noastră e singura posibilă – pare că ne-am obișnuit să credem. Lumea noastră cu tot confortul ei, cu aglomerarea ei de obiecte, cu zidurile de confort pe care ni le ridicăm singuri, cu existența noastră ușor robotizată, de la „înălțimea” căreia privim cel mult „interesați” la alte mici lumi, p... Continuă să citești
Indiferent de calitatea în care mergem la teatru, spectatori profesioniști sau doar pasionați, ne plac cu adevărat spectacolele care ne emoționează. Iar un astfel de spectacol, care să te provoace la nivel afectiv, are ingredientele necesare pentru a fi unul bun. Poți obține emoția pe scenă în două... Continuă să citești
De la anticii greci relaţiile de familie în artă sunt mai mult decât complicate; cu soţii care îşi ucideau soţii şi fiice care erau sacrificate şi alte fiice care se răzbunau şi fii care pur şi simplu o luau razna. Subiectul „bătăliei dintre generaţii” a servit mereu drept inspiraţie şi context pent... Continuă să citești
Romanele care se bucură de o foarte bună receptare internațională ajung pe scenele teatrelor din spațiul de expresie german mai repede decât ne-am aștepta. O adaptare adecvată a unei lucrări apreciate în proză pare mai atrăgătoare decât piesele contemporane, adesea complexe din punct de vedere lingv... Continuă să citești
Am redescoperit zilele trecute, grație unui turneu întreprins la Oradea de Teatrul „Csokonay” din Debrețin, un foarte frumos, un superb și extrem de sensibil text de teatru. Se cheamă „Joc de pisici” și i se datorează dramaturgului maghiar Örkeny István, mult mai cunoscut publicului nostru datorită... Continuă să citești
Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva… Cândva în anul 1957. Doi ar... Continuă să citești
Karina Ganea, Teatrologie – Management cultural, Jurnalism teatral, UNATC București, anul II În rubrica „Debut în Amfiteatru”, vă propunem noi voci în critica de teatru, studenți la facultățile de profil, care își doresc să facă practică în domeniu. E un drum lung între strada Preoteselor și casa ți... Continuă să citești
Cum-necum, și nu din motive ori scrupulozități eminamente filologice, un critic nu s-ar cuveni să uite că numele profesiei sale vine de la grecescul kritikos. Care înseamnă judecător. Asta nu înseamnă neapărat că el, criticul, ar avea drept de viață și de moarte asupra creatorilor și a creației aces... Continuă să citești
„Pentru mine, fericirea înseamnă creaţie şi iubire pentru şi de la cei dragi. Dar, dacă mi s-ar cere să aleg între a fi fericit şi a fi util, cred că aş alege a fi util”, spune unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori francezi de azi, totodată și unul dintre dramaturgii contemporani cei mai jucați. P... Continuă să citești
Perioadele de la sfârșiturile-începuturile de an nu sunt din cale afară de generoase în evenimente culturale. Nu prea avem nici lansări de carte, nici vernisaje, nici prea multe premiere teatrale și aproape deloc premiere cinematografice. Pentru producătorii de fapte/acte de cultură – și am folosit... Continuă să citești
Intenția de a face teatru de artă în România acestui moment este aproape un merit în sine, dar e în același timp un pariu riscant. Suntem mai superficiali, mai grăbiți, mai stresați, în căutare de entertainment facil, teatrele, la rândul lor, prea rar au timpul și condițiile să-i ofere unui regizor... Continuă să citești
Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București lansează o serie de evenimente dedicate oamenilor de teatru care au ales să-și...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem, în Colțul de Film, o poveste sau discuție despre cele mai relevante filme și...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem în Colțul de Carte o discuție despre evenimente, cărți de rezonanță, volume de ficțiune...
Citește în continuareLa începutul fiecărei luni, vă propunem în Colțul cu Povești o plimbare prin viața artiștilor de altădată, ale căror istorii...
Citește în continuareCopyright 2020 © Site-ul este proprietatea Centrului Cultural Lumina | Politica de confidentialitate | Politica GDPR
